marți, 26 mai 2015

Fă ce trebuie până ajungi să faci ce vrei...






Cred că faptul că sunt o iubitoare a zilelor de vineri nu e o chestiune întâmplătoare.
Nici susținătorii Bibliei nu au denumit-o degeaba Vinerea Mare.
Cred că are tot 24 ore ca orice zi, însă mai important e câte dintre acestea le muncești, le dormi... Le trăiești.
Vinerea asta am trăit mult. Sau multe.
Am trecut prin extaz, apoi brusc la agonie. De la fericirea supremă la suferință.

E de neconceput că am trăit, am simțit și am învățat atâtea într-un timp atât de scurt...
În primul rând, faptul că lucrurile pe care le planifici nu ies conform așteptărilor, iar deciziile spontane duc la povești bune. Grozave chiar.
Însă asta nu este nici pe departe cea mai înțeleaptă idee.
Ar fi câteva...

Am realizat că există părți din tine pe care nu le cunoști, pentru că sunt adânc îngropate și le găsești doar dacă știi cum și unde să le cauți.
Mi-am dat seama că nu pot să adorm dacă nu-mi spui "noapte bună" și că înainte să vorbesc trebuie să gândesc de cel puțin zece ori. Faptele sunt mai importante oricum. Vorbește puțin și dovedește mult.
Mi-am dat seama că limita dintre bine și rău nu e relativă și e mai subțire decât un fir de ață... că poți fi cel mai trist om din lume, iar peste cinci minute să devii cel mai vesel.
Important e să ai o motivație. Sau o persoană care să gasească motivația în tine.

Știu că oamenii sunt răi și nimănui nu îi pasă de tine în final, însă eu am fost suficient de norocoasă încât să găsesc persoana căreia să îi pese. Sper să fiu și suficient de deșteaptă să nu o las să plece.. vreodată.

Am realizat, totodată, că oamenii nu se schimbă neapărat, ci pur și simplu ajung într-un punct în care pot alege dacă vor să devină o versiune mai bună sau mai proastă a ceea ce au fost până-n acel punct.

Mi-am dat seama că nu orice furtună produce inundații. Cred că important este să-ți construiești casa pe o bază suficient de solidă.
Sper că nu-i nevoie de mai multe detalii...

Am realizat că după fiecare conflict rămânem cu o învăţătură care ne marchează... că merită să lupţi pentru ce iubeşti. Până în pânzele albe.
E important să nu aştepţi răspunsuri concrete, să nu îţi doreşti ca viaţa să meargă după un scenariu plănuit de acasă.

Călătoriile, ca şi piesele de teatru, nu vor fi niciodată la fel de mai multe ori. E imposibil să se repete identic.
Apare mereu ceva nou... care, după genul pe care îl preferi, fie dramă sau comedie, îţi creează exact starea pe care ţi-o doreşti.
E simplu. Ori te ridici, fie chiar şi a mia oară şi continui, ori rămâi în loc şi te uiţi cum alţii mută munţi.

Am învăţat să nu-mi mai fie teamă de eşec. Eşecul nici nu există. Există doar cele două filme care te ajută sau nu să depăşeşti situaţia.

Cred că nu scapi niciodată de ce îţi este frică. Tocmai de asta, dacă eşti o persoană puternică, învinge-ţi orice teamă, fă-le pe toate, chit că pici de un infinit de ori.
Pentru oamenii puternici, gravitaţia există.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu