sâmbătă, 16 august 2014

Totul sau nimic...





Ne împăcăm, de cele mai multe ori, doar ca să nu mai fim certaţi, ca să nu mai existe tensiune, ca să ne zâmbim când ne întalnim întamplător şi ca să fie împăcarea făcută.

Ne împacăm doar aşa, de complezenţă şi de fapt nu ne pasă că cel cu care ne-am certat se întreabă dacă suntem bine înainte să doarmă sau dimineaţa când se trezeşte.

Aşteptam un mesaj, un bip cu număr ascuns, un mail, o scrisoare, o cafea, un salut.. orice. 
Orice care sa îmi arate că nu ne-am uitat unul pe altul.

Ne preţuim aşa de puţin… în ultima vreme nici nu ştii cât de mult te-am căutat prin arhivă şi cât de mult m-am străduit să-mi dau seama unde eşti, cu cine eşti, ce faci, dacă eşti bine, daca mă mai cunoşti…

Ştiu ca îmi era uşor să te sun şi să-ţi spun două-trei cuvinte, ştiu ca te-ai fi comportat normal deşi în sinea ta şi ţie îţi era extrem de greu să-mi vorbeşti..

Dar orgoliul e prea mare.

Orgoliul tău, pentru că eu îl calc în picioare întotdeauna de dragul tău şi tot eu sunt cea care iartă şi se întoarce pretinzând că nu s-a întamplat nimic şi castelul de nisip pe care  l-am clădit împreună vara trecută nu se dărâma la primul val.. Pentru că am avut grijă să-l construim destul de departe de ţărm.

Am citit pe propria-mi piele cuvinte pe care nu trebuia să le fi spus, nici măcar sa le fi gândit şi mi-a părut atât de rău de ele încât n-am fost capabilă să-ţi mai vorbesc un timp. 
Ăsta a fost singurul motiv pentru care nu te-am mai căutat… dar tu, tu ce motiv ai avut?

M-ai uitat şi ai găsit pe cineva care să-ţi ofere mai mult decât mine?

N-aveai cum.. eu ţi-am oferit totul. :)

miercuri, 13 august 2014

Tristețe post-Vamă...




Poate nu-s eu cea mai mare hipsteriță, dar cu siguranță nu trebuie să ai dread-uri sau flash-uri, tatuaje si zeci de piercing-uri ca să poți merge în Vamă.
Cred că încă din momentul în care terminăm anul școlar, universitar sau luăm concediu de la servici așteptăm cu drag sa mergem la mare... Poate nu avem cea mai curată apă, cele mai frumoase locuri, dar cu siguranță litoralul românesc te face să-ți dorești să ajungi pe plajă în fiecare an cu o doză maximă de entuziasm.
Cei care n-ajung de 1 Mai în Vamă, cu siguranță fac tot posibilul să pună niște bănuți la saltea/pușculiță ca să meargă măcar un weekend la mare.
Și ce-i drept, acolo e distracția.
Acolo te întâlnești cu muzica pe care ți-ai cunoscut prima dragoste, cu muzica pe care v-ați despărțit și cel mai sigur cu muzica pe care urmează să vă împăcați. Pentru că deh, tot în Vamă v-ați cunoscut și dacă nu rămâneți împreună după seara asta, sigur mergeți să vedeți împreună răsăritul sau vorbiți cu niște prieteni să vă lase să dormiți în același cort măcar în noaptea asta frumoasă.
În Goblin cel mai probabil vine o trupă șmecheră, gen CTC sau Șuie, iar pe plaja de la Stuff se aud niște piese vechi de la Vama VECHE. Ce vremuri, nu?
Degeaba ai fost în toate cluburile de fițe din București, Cluj, Brașov, Costinești sau Mamaia, nimic nu se compară cu atmosfera mega- prietenoasă din Vamă.
Chitări, shot-uri, țigări, sticle de vin pe malul mării, băi la miez de noapte, săruturi sub răsărit și îmbrățișări de dimineață, înainte de cafea.

Nici Grecia, Bulgaria, Ibiza sau Miami nu-ți vor oferi vreodată ce-ți ofera Vama.
(Și nu, nu e reclamă... E pur și simplu nostalgia AMR-ului și nerăbdarea cu care plec tot acolo unde nu iau nici grijile, nici problemele, nici fostele relații, nici câinele care mă trezește dimineața la 7 să îl plimb și nici vecinii care ascultă manele după 2 litri de bere. Acolo și dacă aș merge singură m-aș întoarce cu prieteni noi și dacă aș merge fără bani m-aș întoarce mai bogată. Așa că hai la Vama Veche, ca să ne gasim P E R E C H E. :)