Opreşte timpul, te rog...

 Permite-mi să mă prezint.

Sunt nimeni fără tine, pe cine păcălesc?

Nimeni alta decât cea care te-a lăsat să-i cunoşti inima şi mintea şi cea care s-a întrecut pe sine doar ca să îţi intre în graţii.

Sunt cea care a stat în dreapta ta chiar dacă se simţea singură şi care nu înceta să creadă în tine oricât de mult te trăda privirea.

Sunt cea care ar fi fost capabilă să te iubească mai mult decât se iubea pe sine şi care a devenit, prin ochii tăi, o combinaţie dubioasă între ceea ce şi-a dorit mereu să fie şi nu a putut până acum şi totodată ce şi-a propus că nu va fi niciodată.

M-am îndrăgostit pe principiul iubirii oarbe: nu vedeam nimic în faţă, dar ceva îmi spunea că nu trebuie să mă opresc şi că drumul pe care urmează să merg e numai al meu. Vedeam ceva în ceaţă...

Stăteam întinşi sub cerul care parcă gonea toţi norii de deasupra noastră ca să îi permită soarelui să stralucească numai pentru noi. 

Defapt aşa şi era. 

Soarele răsarea din ochii lui, cum de altfel apunea tot acolo.

Va să zică acolo începea şi acolo se termina fiecare zi din umila mea existenţă. În privirea lui, unde simţeam că mă regăsesc în forma mea finală, unde mă simţeam completă şi unde simţeam că aparţin. 

Acolo îmi era locul. :)

Azi visăm... amândoi.

Aproape că te ştiu pe de rost. Îţi aud paşii de la sute de kilometri şi te văd chiar şi când nu eşti aici. Ştiu pe dinafară versurile pe care le fredonezi la duş, îţi ştiu perfect genele, conturul ochilor, buzele… Îţi ştiu zâmbetul, tristeţea şi până şi gândurile ţi le ştiu. Ştiu ce te face fericit. Ştiu ce te atrage şi ce te fascinează la o femeie. Ştiu ce băuturi preferi şi ce sos îţi place să pui pe pizza. Ştiu când te deranjează ceva, ştiu când nu te simţi comod sau când ai nevoie de o imbrăţisare. Ştiu şi când ai nevoie de un sărut. Sau de o cafea.

Te-am studiat atât de bine încât te pot citi la orice oră tocmai pentru că sunt sigură că inima ta e mai complexă decât orice problemă de geometrie şi că nimeni altcineva n-o poate descifra cu nicio formulă. Mi-a fost greu, dar m-am străduit să te învaţ pentru că am ştiut din prima clipă că pe tine te vreau. Alături de tine vreau să fiu fericită şi pe tine vreau să te iubesc şi azi şi mâine şi întotdeauna. Doar şi doar pe tine.

Şi nu-mi cere să te uit, te rog. Niciodată. O să fie greu.

Habar n-ai cât de mult o să plâng până o să mă redescopăr şi cât de des voi fi păcălită, pentru că ei îşi vor da seama că sunt plină de tine şi că singura mea slăbiciune eşti tu. Că dacă ei te vor vrea pe tine am să fac tot posibilul să-mi ofer sufletul doar ca să-l cruţe pe al tău. Habar n-ai cât de des am să sufăr doar ca să fii tu fericit. Şi dacă-mi vei cere să plec, voi pleca, dar voi continua să mă uit în spate.. Tu vei rămâne mereu trecutul. :)

Femeia ideală...

 

Nu există sau cel puţin nu ar trebui să existe femeia ideală.

Băieţi, treziţi-vă şi opriţi-vă din a mai căuta stereotipuri.

Femeia ideală, la fel ca şi bărbatul ideal de altfel, e o chestiune care ţine stict de gândirea iraţională. Nu îţi propui şi nu îţi declanşezi sub nicio formă în subconştient persoana ideală. Nu îţi impui că vrei să aibă buzele mari, fundul bombat şi ochii albaştri sau căprui iar când întâlneşti persoana de care te îndrăgosteşti şi vezi că nu are toate atuurile pe care le cauţi, renunţi la ea doar pentru că aşa ţi-ai propus. 

Nu. Opriţi-vă. E cea mai mare greşeală pe care o facem atunci când vrem să ne îndrăgostim. Defapt asta e greşeala. Că vrem. Că forţăm această dorinţă care dacă ar fi reală ar veni de la sine. Nu vă mai gândiţi că vreţi sa ştie să gatească, să fie sportivă, talentată şi inteligentă, iar pe lânga astea să mai fie şi bună la pat.

O sa descoperiţi sau dezvoltaţi toate astea împreună. 

Efectiv n-ai cum să întâlneşti femeia ideală dacă stai s-o analizezi de la început. 

Cunoaşte-o întâi şi n-o mai judeca. Nu-i spune ca ţi-ai dori să fie mult mai aşa sau puţin mai altfel.

Învaţă s-o ajuţi să devină cum vrei tu. Pliază-te lânga ea şi învaţă să fii şi tu, la rândul tău, bărbatul pe care îl caută.

Nu aştepta să apară zilnic deghizată în personaje de basm doar pentru că te iubeşte.

N-o lăsa să încerce să fie altcineva doar ca să fii tu impresionat.

Arată-i că o iubeşti exact aşa cum e. 

Daca îi iubeşti imperfecţiunile, atunci o iubeşti cu adevărat. :)

"Era sub demnitatea lui să o caute, dar peste puterile lui să o uite". Cred că aceste cuvinte spun tot şi se subînţelege că din această ecuaţie necunoscuta este El. 
Elementul "X", cel pe care îl iubeşte. Cel care ar trebui să o completeze, să fie egal cu ea, să se gândească la ea şi să o facă fericită. 
Şi nu prin cadouri de tip material. Nici într-un caz o pereche superbă de pantofi, un ceas scump, o rochie sau un buchet uriaş de trandafiri nu ar fi făcut-o fericită. 
 Se spune că cel mai frumos cadou pe care îl poţi dărui cuiva este timpul. Sigur nu are nevoie de ore întregi. Defapt ar fi minunat, dar e uşor ireal. Tocmai de asta e convinsă că şi un minut din 24 de ore ar fi suficient pentru a se simţi iubită.
O cafea pe veranda casei într-o dimineaţă de vară sau un zâmbet printre fulgii de nea, la o cabană în vârf de munte într-o iarnă aspră ar fi însemnat pentru ea fericire.
El, pupând-o pe frunte.
Atât. :)

Ştiu că azi e o zi banală pentru tine. Şi pentru mine e la fel de banală. 
Singurul lucru care ar face-o specială ar fi zâmbetul tău.  
Şi ca să vezi că te iubesc din răsputeri, nici măcar nu îmi doresc să-mi zâmbeşti mie. Îmi doresc să ai un motiv real pentru care să zâmbeşti azi. 
Să fii grăbit şi să uiţi de mine pentru o clipă, iar eu, fără să mă gândesc la tine, să fiu nervoasă şi să mă izbesc accidental de un străin.
Să-mi scap într-o baltă toate pungile de cumpărături, laolaltă cu orgoliul.
Să privesc în sus, iar străinul acela să fii tu. :)

Am fost întotdeauna o luptătoare. Am înfruntat orice situaţie mi-a ieşit în cale, am depăşit fiecare impas, fie mai greu sau mai uşor, dar l-am depăşit. Un singur lucru n-am ştiut să înfrunt: prezentul.
Toate ca toate, însă el mi-a fost întotdeauna cel mai aprig duşman.
M-am întors mereu în trecut sau m-am propulsat în viitor doar ca să îl evit şi viaţa nu a făcut altceva decât să îmi ofere eşec după eşec.
Dar m-am hotărât să trec peste şi să iubesc pe cineva de aici, din prezent, care să aibă aceeaşi frică şi să mă ajute să o înfrunt.
Să luptăm împreună contra timpului.
Să lăsăm trecutul în urmă şi să nu ne preocupăm niciodată de viitor.
Aşadar, te aştept.
Acum. :)