Totul era atât de sigur.. Eram sigură că vor urma luni, ani,
milenii...
Simțeam că-ți aparțin. N-aș fi vrut să-ți dau drumul
vreodată.
Nu mai eram în stare să mă gândesc la mine, nu-mi mai era
foame, sete...
Simțeam că sunt perfecta atunci când mă țineai în brațe și
nu puteam dormi altundeva decât cu capul pe pieptul tău.
Eram sigură că o sa îmbătrânim împreună, că tu chiar o sa ma
iubești într-o zi.. așa cum as fi fost eu în stare s-o fac.
Eram sigură că o sa fie bine. Că o sa fim bine... Era
perfect de-a dreptul. N-aveam nevoie de trandafiri, șampanie, ciocolată sau băi
in spume.
Un pai dimineața si un dus fierbinte cu tine era tot ce-mi
puteam dori pentru a străluci toată ziua. Abia așteptam, încă din momentul în
care pășeam în lift, să mă întorc să cinăm împreună și apoi să ne uităm la
filme... să facem filmele noastre.
Nici parfumul meu preferat nu miroase atât de bine ca tine.
Acum nu mai miroase a roz, nici măcar a roșu sau a mov...
Miroase a negru. Inima mea poatră doliu pentru cea mai
frumoasă ființă pe care am întâlnit-o vreodată. Ma simțeam atât de bine. Oare
chiar sunt pedepsită la o viață fără iubire?
Sunt sigură că o sa te întorci plângand la mine și
implorându-mă să te iert... Nu pot. Nu mai vreau sa pot să te iert. Vreau sa
trăiesc singură în carapacea mea și tu sa continui. Nu-ți doresc decât să fii
fericit și când te aștepți mai puțin, cineva să te rănească de zeci de ori mai
tare decât m-ai lovit tu pe mine.
Îmi doresc să primești o lovitură mai dureroasă și mai
groaznică decât am primit eu.
Și nu-mi doresc deloc să mă uiți. Îmi doresc să mă ții minte
toată viața...
Pentru că, ghici ce. Nimeni nu va fi în stare să te iubească
mai mult sau mai bine decât aș fi fost eu.
Îmi pare rău... îmi șterg lacrimile și merg înainte. Oricum
era prea lungă naveta dacă plecam din pijamalele tale.
Sper să îți alegi drumul potrivit, pentru că se pare că
nu-ți plăcea raiul cu una ca mine. Te pup, dragostea vieții mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu