La sfârşitul zilei... doar tu contezi.

N-am niciun interes să-ţi spun că te iubesc.

N-are absolut niciun sens să îţi spun că sentimentele mele se intensifică după fiecare răsărit de soare, că unicul motiv al fericirii mele e zâmbetul tău sau că în nopţile furtunoase tot ceea ce îmi doresc este să te ţin în brate.

Aş fi făcut asta… şi poate chiar mai mult de atât. Aş fi riscat să fiu alături de tine în permanenţă, să mi te dăruiesc întru totul, dar cu siguranţă nu ai fi fost capabil să primeşti atât de mult din partea unui suflet.

Erai slab şi eu eram puternică. 

Dacă ţi-as fi dat toată forţa mea, m-ai fi nimicit fără să stai pe gânduri.

Nu eram compatibili, trebuia să fi realizat asta încă de la început.

Urăsc faptul că regret şi mai mult decât atât, urăsc faptul că m-ai făcut să fac asta, chiar nu-mi stă în caracter.

Mi-am călcat în picioare toate principiile pentru ca în final să mă aleg cu geamuri sparte, uşi închise şi o inimă făcută ţăndări din cauza temerilor tale.

 

Sfârşitul ăsta trebuia să vină înaintea oricărui posibil început, iar eu nu trebuia să fiu naivă şi să cred că o persoană atât de slabă ca tine ar putea iubi vreodată… aşa cum iubeam eu. :)