Despre trecut, prezent.. poate chiar viitor.

O să te pierzi de zeci, sute, poate chiar mii de ori şi n-ai să te regăseşti decât atunci când ai să simţi că aparţii de o persoană, de un obiect sau de un spaţiu.

N-ai să ştii niciodată sigur şi nici nu îţi va spune cineva “aici eşti facut sa fii”.

O sa te izbeşti de ziduri înalte, nu vei ştii dacă trebuie să le dărâmi sau să le reclădeşti. O sa fii confuz la un mometdat şi o să te lupţi cu multe persoane, cu multe întamplări, trăiri şi cu foarte mult timp ca să ajungi la destinaţie, dar sentimentul că eşti unde trebuie să fii e mai puternic decât orice pe lumea asta şi atunci când ai să fii acolo îţi vei dori să rămâi pentru o veşnicie şi vei ştii că oriunde ai fost sau orice ţi s-a întâmplat până atunci, a fost zadarnic.

Dar nu-i aşa.

Dimpotrivă.

O să ajungi la concluzia că toate se întamplă cu un scop şi că eşecurile, persoanele nepotrivite sau experienţele proaste nu au înseamnat nimic altceva decât pregătirea prematură a bunăstarii prin care treci la momentul actual.

O să-ţi doreşti, poate, să dai timpul înapoi şi să iei cu tine în acest absolut persoane sau lucruri, poate chiar momente, dar e imposibil.

Nimic din ce nu-ţi mai aparţine nu a fost vreodată al tău sau pur şi simplu nu ţi se potrivea.

Consideră că eşti mai bun de atât, iar dacă te simţi împlinit şi totuşi îţi mai lipsesc mici detalii, renunţă la ele.

Mai ales dacă sunt din trecut.

Trecutul e doar o stare de spirit care rămâne în spate, iar faptul că ai trecut prin el înseamnă că ai avansat. E ceea ce te-a ajutat enorm să-ţi proiectezi idealul.

E perfect ce ai atâta timp cât te face fericit.

Nu renunţa.

În lupta asta pentru fericire nu sunt reguli şi poţi avansa oricând.

Ia cu tine doar ceea ce te face să zâmbeşti în viaţa asta, iar părţile negative lasă-le în spate, înseamna ca nu ţi se potriveau. :)