N-a fost să fie.. iubire.

A luptat pentru tine, cu tine şi a ajuns să poarte această luptă de una singură.

S-a luptat cu vremea, cu timpul, cu oamenii şi cu propriile trăiri.

Nu i-a păsat niciodată de prejudecăţi, nu i-a păsat niciodată cât e ceasul, dacă e în pijamale sau în rochie, în papuci de casă sau pe tocuri.

Ai să pleci plângând şi ai să te întorci târâş pe coate ca să te ierte şi poate nici atunci nu va fi suficient pentru câte i-ai făcut.

O sa-ţi dai seama că ai greşit de nenumărate ori şi o sa-ţi doreşti să te mai sune, sa te cheme la cafele sau să-ţi adoarmă pe piept în miez de noapte şi dimineaţa să o găsească tot acolo, zâmbind printre cearşafurile şifonate şi cu ochii plini de soare.

O sa îţi doreşti să-ţi mai cânte când e fericită sau să-ţi povestească cu lux de amănunte întâmplările din viaţa ei care atunci îţi păreau banale.

O să-ţi doreşti să-şi mai verse lacrimile pe umărul tău.

O să-ţi doreşti să mai coboare din maşina ta şi să fii tu cel care o conduce acasă în fiecare seară.

O să-ţi doreşti să mai ai ocazia să goleşti sticle de vin şi pachete de ţigări cu ea şi o să te rogi să te mai lase să-i găteşti.

O să îţi fie dor să te întrebe cineva dacă eşti bine, dacă ai mâncat, dacă ţi-e sete, dacă ţi-e frig sau dacă o mai iubeşti.

 Dar cel mai dor o să-ţi fie nu să te întrebe dacă o mai iubeşti, ci sa îţi afirme că te iubeşte în fiecare zi din existenţa ta şi să-ţi garanteze că va fi mereu aici, când eşti fericit sau când simţi că nu mai ai putere să treci mai departe. :)