Spui că o iubești. Atunci de ce te porți așa?
Dă-i inima înapoi sau ce-a rămas din ea.
Las-o să plece dacă nu o mai poți ține. S-a săturat să sufere. Ar fi momentul să o faci fericită sau să îi dai altcuiva șansa să o facă.
Însă pe ea nu o întreabă nimeni ce își dorește. Vrea doar să o iubești puțin mai mult... aparent nu se mulțumește cu sferturi sau jumătăți de măsură. Dă tot sau nu dă nimic.
Așa vrea să și primească.
Nu îi mai este teamă de eșec, pentru că lângă El este puternică, dar și-ar dori să îl știe aproape în orice context.
Și-ar dori să nu se mai atace.
Să înțeleagă că încă nu e capabilă să fie adult și să o lase să se mai joace puțin.
Lucrurile nu se pot întâmpla de pe o zi pe alta. E de neconceput ca azi să strigi că mă iubești și mâine să fii rece ca un sloi de gheață.
Am sărutat atâtea broaște doar ca să găsesc prințul, iar El nu înțelege oare că pentru a fi rege trebuie să mă transforme pe mine în regină?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu