marți, 26 mai 2015

Fă ce trebuie până ajungi să faci ce vrei...






Cred că faptul că sunt o iubitoare a zilelor de vineri nu e o chestiune întâmplătoare.
Nici susținătorii Bibliei nu au denumit-o degeaba Vinerea Mare.
Cred că are tot 24 ore ca orice zi, însă mai important e câte dintre acestea le muncești, le dormi... Le trăiești.
Vinerea asta am trăit mult. Sau multe.
Am trecut prin extaz, apoi brusc la agonie. De la fericirea supremă la suferință.

E de neconceput că am trăit, am simțit și am învățat atâtea într-un timp atât de scurt...
În primul rând, faptul că lucrurile pe care le planifici nu ies conform așteptărilor, iar deciziile spontane duc la povești bune. Grozave chiar.
Însă asta nu este nici pe departe cea mai înțeleaptă idee.
Ar fi câteva...

Am realizat că există părți din tine pe care nu le cunoști, pentru că sunt adânc îngropate și le găsești doar dacă știi cum și unde să le cauți.
Mi-am dat seama că nu pot să adorm dacă nu-mi spui "noapte bună" și că înainte să vorbesc trebuie să gândesc de cel puțin zece ori. Faptele sunt mai importante oricum. Vorbește puțin și dovedește mult.
Mi-am dat seama că limita dintre bine și rău nu e relativă și e mai subțire decât un fir de ață... că poți fi cel mai trist om din lume, iar peste cinci minute să devii cel mai vesel.
Important e să ai o motivație. Sau o persoană care să gasească motivația în tine.

Știu că oamenii sunt răi și nimănui nu îi pasă de tine în final, însă eu am fost suficient de norocoasă încât să găsesc persoana căreia să îi pese. Sper să fiu și suficient de deșteaptă să nu o las să plece.. vreodată.

Am realizat, totodată, că oamenii nu se schimbă neapărat, ci pur și simplu ajung într-un punct în care pot alege dacă vor să devină o versiune mai bună sau mai proastă a ceea ce au fost până-n acel punct.

Mi-am dat seama că nu orice furtună produce inundații. Cred că important este să-ți construiești casa pe o bază suficient de solidă.
Sper că nu-i nevoie de mai multe detalii...

Am realizat că după fiecare conflict rămânem cu o învăţătură care ne marchează... că merită să lupţi pentru ce iubeşti. Până în pânzele albe.
E important să nu aştepţi răspunsuri concrete, să nu îţi doreşti ca viaţa să meargă după un scenariu plănuit de acasă.

Călătoriile, ca şi piesele de teatru, nu vor fi niciodată la fel de mai multe ori. E imposibil să se repete identic.
Apare mereu ceva nou... care, după genul pe care îl preferi, fie dramă sau comedie, îţi creează exact starea pe care ţi-o doreşti.
E simplu. Ori te ridici, fie chiar şi a mia oară şi continui, ori rămâi în loc şi te uiţi cum alţii mută munţi.

Am învăţat să nu-mi mai fie teamă de eşec. Eşecul nici nu există. Există doar cele două filme care te ajută sau nu să depăşeşti situaţia.

Cred că nu scapi niciodată de ce îţi este frică. Tocmai de asta, dacă eşti o persoană puternică, învinge-ţi orice teamă, fă-le pe toate, chit că pici de un infinit de ori.
Pentru oamenii puternici, gravitaţia există.

marți, 12 mai 2015

Trecem peste toate.. împreună.






Dacă doare atât de tare, atunci trebuie să fie dragoste.
Ți-e dor să fie bine... nu dormi nopți gândindu-te că s-ar putea să îi fie frig și să găsească refugiul în alte brațe.
Îți e teamă ca nu cumva buzele Lui să fie atinse de buzele altcuiva și cel mai teamă Îți este ca nu cumva să doarmă o alta în locul tău în patul vostru...
Îți e frică să nu se schimbe nimic și Îți dorești să simți că te iubește fix ca la început.

Nici nu mai știi ce simți...
Aş prefera să îmi rup un picior sau o mână, ceva vizibil dar nu atât de dureros.
Inima, deși nu se vede ca e rănită, doare cel mai tare chiar și când respiri.

Îți este dor să nu îți faci griji pentru ziua de mâine... Dacă va mai fi sau nu al tău.
Îți e greu să te gândești că ai putea trece pe stradă fără să îl ții de mână sau fără să îl săruți.
Îți va fi greu sa îi spui altcuiva "iubire", dar cu siguranță și lui îi va fi teribil de greu să spună altcuiva "baby".

Tot pe mine mă va visa noaptea.
Tot cu buzele mele și corpul meu va avea fantezii și tot eu ar vrea să îi fac cafeaua și sa îi duc copiii la școală.

Îl așteaptă un drum lung fără mine... dar hai să mergem pe același traseu.
E mai simplu în doi.
E mai simplu dacă mă ții de mână.
Mă prăbușesc fără tine.

luni, 11 mai 2015

I can't build an empire without your arms as my castle...





Spui că o iubești. Atunci de ce te porți așa?
Dă-i inima înapoi sau ce-a rămas din ea.
Las-o să plece dacă nu o mai poți ține. S-a săturat să sufere. Ar fi momentul să o faci fericită sau să îi dai altcuiva șansa să o facă.
Însă pe ea nu o întreabă nimeni ce își dorește. Vrea doar să o iubești puțin mai mult... aparent nu se mulțumește cu sferturi sau jumătăți de măsură. Dă tot sau nu dă nimic.
Așa vrea să și primească.
Nu îi mai este teamă de eșec, pentru că lângă El este puternică, dar și-ar dori să îl știe aproape în orice context.
Și-ar dori să nu se mai atace.
Să înțeleagă că încă nu e capabilă să fie adult și să o lase să se mai joace puțin.
Lucrurile nu se pot întâmpla de pe o zi pe alta. E de neconceput ca azi să strigi că mă iubești și mâine să fii rece ca un sloi de gheață.

  Am sărutat atâtea broaște doar ca să găsesc prințul, iar El nu înțelege oare că pentru a fi rege trebuie să mă transforme pe mine în regină?

joi, 7 mai 2015

Soarele și Luna... Eu și El.




Luna e îndrăgostită de Soare.
îl iubește atât de mult încât atunci când el merge să doarmă, ea îi ține locul.
Rămâne trează toată noaptea de dragul lui, păzește cerul și luminează pământul, deși cândva îi era teamă de întuneric.
Nu închide un ochi până la răsăritul iubitului ei și toată noaptea le povestește stelelor despre dragostea infinită pe care i-o poartă acestei făpturi generatoare de lumină și căldură.
Fără el se simte incompletă.
L-a așteptat toată viața și acum că l-a găsit, a realizat că nu mai vrea să îl piardă.
Ce frumoasă e Luna...
Păcat că Soarele nu o vede. Păcat că nu știe ce simte...

Parcă totul e mai frumos când iubești.

E senin afară chiar dacă soarele a plecat deja de pe cer, nu îți mai e teamă de tunete, de fulgere, cutremure sau uragane.

Nu îți e frică de nimic pentru că știi că dragostea Lui e mai puternică decât orice furtună.

Te simți capabilă să îți învingi orice frică, fobie sau viciu și poți să muți şi munții din loc dacă te ține El de mână.
Ești în stare să înoți, să zbori și să nu dormi nopți întregi doar ca să îl privești pe el cum doarme.
Sau dacă adormi, dimineața te trezești să îi faci cafeaua, să îi pregătești micul dejun, să îi speli, să îi calci, să leneviți toată dupămasa.

Te simți cu adevărat puternică.
Nu mai ai nevoie nici de machiaj sau de programări la coafor, pentru că El te iubește așa, naturală, de dimineață, fără rimel și fără rujul care oricum nu ține prea mult, pentru că îți sărută buzele încontinuu și oricât de aranjat ți-ar fi părul, adoră să te ciufulească.


Oare a meritat să sărut atâtea broaște?

Bineînțeles.
Priveşte-mă.
Am găsit prințul. :)

marți, 21 aprilie 2015

Un nou capitol...



De data asta nu-i ca alte dăți.
Simt ceva nou. Ceva ce n-am mai simțit până acum. Pentru care as lupta până în pânzele albe. Simt mai mult decât simplul fapt că iubesc.
Cu asta eram obișnuită. Acum simt că e prima dragoste adevărată, că e ultima...
Că-mi doresc să țină pentru totdeauna.
Pentru eternitate.
Mai mult decât atât, simt că iubesc un suflet, nu un corp. Simt că, la rândul meu, sunt iubită. Simt că sentimentele nu îmi sunt aruncate la gunoi și că, intr-un final, cineva se gândește la mine când se trezește.
Simt ca cineva mă poartă veșnic în suflet și numără orele până când ne vom revedea.
Abia așteptam să simt că aparțin cuiva care ar lupta pentru mine la nivelul la care aş face-o eu și m-ar salva într-o bătaie de inimă.

Abia așteptam să spun "Te iubesc".
Abia așteptam să mi-o spună cineva.
Jur.
Abia așteptam să apari și din Bacovia să devin Eminescu.

Abia așteptam să îmi fie schimbat destinul de cineva.

De cineva ca tine, care mă înțelege și mă respectă pentru ceea ce sunt, deși mă știe de puțin timp și mă face să simt că mă așteaptă de o viață și m-a găsit de un veac.

Mă simt perfect. Sunt iubita LUI.

Mi-a luat mințile, sufletul, corpul și mai ales respirația.
Mi-a luat orice simțire. Orice bătaie de inimă. Orice clipire.
Orice pas.

Mi-a luat tot ce însemn, tot ce sunt și tot ce voi fi vreodată.

Mi-a spus că mă iubește și cu siguranță o simte.
M-a lăsat sa îl iubesc și eu la rândul meu.
M-a învățat sa fiu o persoană mai bună și să mă simt în siguranță.
Mi-a arătat partea frumoasă a vieții și a oamenilor pe care îi credeam răi.

M-a învățat să nu trăiesc pentru a impresiona, tocmai de asta s-a îndrăgostit el de mine.
M-a învățat să aleg cu inima. M-a învățat să am încredere în mine.
Mi-a spus că nu contează cum va fi, nu va pleca niciodată.
Și jur că nu voi pleca nici eu.

Trăiesc prin el.
Respir prin el.
Și prin iubirea lui.
Îl iubesc. :)

duminică, 19 aprilie 2015

Schimbări...




Când o ai, n-o mai vrei. Când o vrei, n-o mai ai.

M-ai avut... Te-am iubit atât de mult încât nu mi-am putut stapâni lacrimile când te-am văzut ieşind pe uşă.
Te-am iubit atât de mult încât n-a existat noapte în care să nu adorm cu gândul la tine sau dimineaţă în care să-mi doresc să te sorb pe tine în loc de cafea.
Atât de mult m-am dedicat nouă, ţie, până ai ajuns tu să-ţi baţi joc de sentimentele mele.
De sufletul meu, de trupul meu.
Atât de mult am ajuns să te urăsc acum. Toată dragostea aia de atunci s-a transformat în ură şi n-am de gând sa te iert pentru lacrimile grele pe care le-am plâns din vina ta.
Atât de mult de pot urî încât acum poţi să te întorci şi târâş, să-mi promiţi luna de pe cer, jur că nu-mi mai trebuie.

M-ai rănit atât de mult încât am plâns râuri întregi nopţi de-a rândul, mi-am scăldat toate visele în zâmbetul tău şi am ştiut tot timpul că mimezi dragostea.
Defapt nici nu te străduiai să o faci. Tu chiar NU mă iubeai.
Eu chiar eram naivă şi credeam că lucrurile merg in direcţia potrivită...
Dar m-am înşelat.

Acum chiar merg în direcţia potrivită şi sincer, puteţi să vă întoarceţi toţi plângând şi implorându-mă să vă iert. Voi toţi nu faceţi cât 10% din el.
Pentru că nu mi se mai greseşte. Nu mai admit să mi se greşească.
M-am schimbat. 
Sunt alt om. 
Un om fericit, care nu mai iartă. :)

luni, 2 martie 2015

Cred în a doua șansă... mereu.




Totul era atât de sigur.. Eram sigură că vor urma luni, ani, milenii...
Simțeam că-ți aparțin. N-aș fi vrut să-ți dau drumul vreodată.
Nu mai eram în stare să mă gândesc la mine, nu-mi mai era foame, sete...
Simțeam că sunt perfecta atunci când mă țineai în brațe și nu puteam dormi altundeva decât cu capul pe pieptul tău.
Eram sigură că o sa îmbătrânim împreună, că tu chiar o sa ma iubești într-o zi.. așa cum as fi fost eu în stare s-o fac.
Eram sigură că o sa fie bine. Că o sa fim bine... Era perfect de-a dreptul. N-aveam nevoie de trandafiri, șampanie, ciocolată sau băi in spume.
Un pai dimineața si un dus fierbinte cu tine era tot ce-mi puteam dori pentru a străluci toată ziua. Abia așteptam, încă din momentul în care pășeam în lift, să mă întorc să cinăm împreună și apoi să ne uităm la filme... să facem filmele noastre.
Nici parfumul meu preferat nu miroase atât de bine ca tine.
Acum nu mai miroase a roz, nici măcar a roșu sau a mov...
Miroase a negru. Inima mea poatră doliu pentru cea mai frumoasă ființă pe care am întâlnit-o vreodată. Ma simțeam atât de bine. Oare chiar sunt pedepsită la o viață fără iubire?
Sunt sigură că o sa te întorci plângand la mine și implorându-mă să te iert... Nu pot. Nu mai vreau sa pot să te iert. Vreau sa trăiesc singură în carapacea mea și tu sa continui. Nu-ți doresc decât să fii fericit și când te aștepți mai puțin, cineva să te rănească de zeci de ori mai tare decât m-ai lovit tu pe mine.
Îmi doresc să primești o lovitură mai dureroasă și mai groaznică decât am primit eu.
Și nu-mi doresc deloc să mă uiți. Îmi doresc să mă ții minte toată viața...
Pentru că, ghici ce. Nimeni nu va fi în stare să te iubească mai mult sau mai bine decât aș fi fost eu.
Îmi pare rău... îmi șterg lacrimile și merg înainte. Oricum era prea lungă naveta dacă plecam din pijamalele tale.

Sper să îți alegi drumul potrivit, pentru că se pare că nu-ți plăcea raiul cu una ca mine. Te pup, dragostea vieții mele.