Nu mai conta
absolut deloc vremea.
Putea să plouă, să tune, să fulgere, să ninga şi să fie închise toate drumurile, atâta timp cât bătăile inimii mele se auzeau până la
El, pentru mine era perfect.
Nu mai conta de
cât timp suferea vremea dacă în interiorul meu era mai senin decât în
cea mai toridă zi a lui Cuptor.
Nu îmi păsa dacă
am bani în porfofel, dacă mi-au mai rămas ţigări pentru cafeaua de dimineaţă
sau dacă în zâmbetele oamenilor de pe stradă mai exista o oarecare seninătate.
Le zâmbeam atât
de fericită incât îi făceam şi pe ei să zâmbească şi erau siguri că nu sunt
falsă pentru că nici măcar ridurilor de pe frunte nu le venea să se încrunte la
câtă dragoste şi bucurie emanam.
Puteau cânta toţi
greierii sau toţi cocoşii în cor, putea să vină peste mine un stol de păsări în
toiul toamnei sau să înnebunească toţi salcâmii. Pentru mine anotimpul şi
starea vremii erau efectiv irelevante.
Zâmbetul lui mă
făcea să simt că e vară indiferent de grade şi faptul că-i puteam săruta buzele
indiferent de temperatură făcea ca interiorul meu să fie dus mult peste 40,
aşadar nici deşertul nu putea fi atât de fierbinte.
Ce mai contează
ce zice termomentrul daca ţi-a spus clar cardiologul că antidot mai bun pentru
orice boală a inimii tale nu există în lumea asta decât sufletul pereche?
Fii senin, om
frumos, chiar dacă afară plouă. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu