marți, 13 mai 2014
Aşteaptă...
Îmi plăcea să cred că eşti diferit...
Dar nu te mai las să îmi domini spiritele, nu te mai las să mă dai peste cap şi sub nicio formă nu te mai las să mă laşi să te iubesc.
Îmi clădesc o fortăreaţă şi o întăresc pe cât de bine posibil, în speranţa că inima mea nu mai iese de aici şi că, mai presus de toate, nu o mai las pe a ta să intre.
Tu nu ai nimic din putere sau sensibilitate şi pur şi simplu alegi să-ţi petreci viaţa oricum, dar nu iubind.
Nu iubindu-mă pe mine, sau poate doar pretinzând că mă iubeşti.
Promite-mi că nu mai adorm plângând şi că mă laşi să fiu singură, în spatele fortăreţei mele, unde nu se mai strecoară nimeni.
Promite-mi că te detaşezi atât de tare încât nici întamplător nu ai să-mi mai apari în gând.
Promite-mi, înainte de toate, că e pentru ultima oară.
Am iubit până mi-au murit oamenii in suflet.
Am iubit până fluturaşii din stomac s-au transformat în molii.
Am iubit până a ruginit fiecare ţeavă care ducea la inimă.
Au iubit cât n-au scris nici Shakespeare, nici Eminescu la un loc şi cât n-au cântat toate trupele de mariachi din lume.
Am iubit fără să stau pe gânduri și am oferit fără să aștept ceva în schimb.
Dar a venit momentul în care am realizat că toată dragostea pe care o am trebuie să o păstrez pentru mine și sa nu o mai donez în scopuri caritabile.
Am oferit destul, poate prea mult şi nu s-a întors nici un gram înapoi. Încet-incet sufletul îmi seacă, rămâne fără emoţie şi se pierde într-o mare de indiferenţă.
Tânjesc după afectiune şi dupa iubire...
Cred că sufăr de o boală care nu-mi permite să fiu iubită şi să ofer toată iubirea pe care o am şi pe care îmi doresc nespus să i-o împărtăşesc cuiva.
Dar viaţa e mult mai complexă de atât. Dacă sufletele pereche există cu adevărat, şi sunt sigură că există, atunci sufletul meu pereche o să vină fără să-l mai caut eu. Poate că sufletul pereche mi-a trecut deja prin faţă sau prin mână şi eu n-am simţit nimic. Dar dacă e aşa, sunt sigură că o să se întoarcă.
N-am plecat nicăieri, sunt tot aici şi astept sa mă caute. :)
vineri, 9 mai 2014
La sfârşitul zilei... doar tu contezi.
N-am niciun interes să-ţi spun că te iubesc.
N-are absolut niciun sens să îţi spun că sentimentele mele
se intensifică după fiecare răsărit de soare, că unicul motiv al fericirii mele e
zâmbetul tău sau că în nopţile furtunoase tot ceea ce îmi doresc este să te ţin în brate.
Aş fi făcut asta… şi poate chiar mai mult de atât. Aş fi riscat să fiu alături de tine în permanenţă, să mi te dăruiesc întru totul, dar cu siguranţă nu ai fi fost capabil să primeşti atât de mult din partea unui suflet.
Erai slab şi eu eram puternică.
Dacă ţi-as fi dat toată
forţa mea, m-ai fi nimicit fără să stai pe gânduri.
Nu eram compatibili, trebuia să fi realizat asta încă de la început.
Urăsc faptul că regret şi mai mult decât atât, urăsc faptul că m-ai făcut să fac asta, chiar nu-mi stă în
caracter.
Mi-am călcat în picioare toate principiile pentru ca în final să mă aleg cu geamuri sparte, uşi închise şi o inimă făcută ţăndări din cauza temerilor tale.
Sfârşitul ăsta trebuia să vină înaintea oricărui posibil început, iar eu
nu trebuia să fiu naivă şi să cred că o persoană atât de slabă ca tine ar putea
iubi vreodată… aşa cum iubeam eu. :)
luni, 5 mai 2014
Despre trecut, prezent.. poate chiar viitor.
O să te pierzi de zeci, sute, poate chiar mii de ori şi n-ai să te
regăseşti decât atunci când ai să simţi că aparţii de o persoană, de un obiect sau de
un spaţiu.
N-ai să ştii niciodată sigur şi nici nu îţi va spune cineva
“aici eşti facut sa fii”.
O sa te izbeşti de ziduri înalte, nu vei ştii dacă trebuie să le dărâmi sau să le reclădeşti. O sa fii confuz la un mometdat şi o să te lupţi cu multe persoane, cu
multe întamplări, trăiri şi cu foarte mult timp ca să ajungi la destinaţie, dar
sentimentul că eşti unde trebuie să fii e mai puternic decât orice pe lumea asta şi atunci
când ai să fii acolo îţi vei dori să rămâi pentru o veşnicie şi vei ştii că
oriunde ai fost sau orice ţi s-a întâmplat până atunci, a fost zadarnic.
Dar nu-i aşa.
Dimpotrivă.
O să ajungi la concluzia că toate se întamplă cu un scop şi
că eşecurile, persoanele nepotrivite sau experienţele proaste nu au înseamnat nimic
altceva decât pregătirea prematură a bunăstarii prin care treci la momentul
actual.
O să-ţi doreşti, poate, să dai timpul înapoi şi să iei cu tine în
acest absolut persoane sau lucruri, poate chiar momente, dar e imposibil.
Nimic din ce nu-ţi mai aparţine nu a fost vreodată al
tău sau pur şi simplu nu ţi se potrivea.
Consideră că eşti mai bun de atât, iar dacă te simţi împlinit şi totuşi îţi mai lipsesc mici
detalii, renunţă la ele.
Mai ales dacă sunt din trecut.
Trecutul e doar o stare de spirit care rămâne în spate, iar faptul că ai trecut prin el înseamnă că ai avansat. E ceea ce te-a ajutat enorm să-ţi proiectezi idealul.
E perfect ce ai atâta timp cât te face fericit.
Nu renunţa.
Ia cu tine doar ceea ce te face să zâmbeşti în viaţa asta, iar părţile
negative lasă-le în spate, înseamna ca nu ţi se potriveau. :)
miercuri, 23 aprilie 2014
N-a fost să fie.. iubire.
A luptat pentru
tine, cu tine şi a ajuns să poarte această luptă de una singură.
S-a luptat cu
vremea, cu timpul, cu oamenii şi cu propriile trăiri.
Nu i-a păsat
niciodată de prejudecăţi, nu i-a păsat niciodată cât e ceasul, dacă e în
pijamale sau în rochie, în papuci de casă sau pe tocuri.
Ai să pleci plângând şi ai să te întorci târâş pe coate ca
să te ierte şi poate nici atunci nu va fi suficient pentru câte i-ai făcut.
O sa-ţi dai seama că ai greşit de nenumărate ori şi o sa-ţi
doreşti să te mai sune, sa te cheme la cafele sau să-ţi adoarmă pe piept în miez
de noapte şi dimineaţa să o găsească tot acolo, zâmbind printre cearşafurile şifonate
şi cu ochii plini de soare.
O sa îţi doreşti să-ţi mai cânte când e fericită sau să-ţi
povestească cu lux de amănunte întâmplările din viaţa ei care atunci îţi păreau
banale.
O să-ţi doreşti să-şi mai verse lacrimile pe umărul tău.
O să-ţi doreşti să mai coboare din maşina ta şi să fii tu
cel care o conduce acasă în fiecare seară.
O să-ţi doreşti să mai ai ocazia să goleşti sticle de vin şi
pachete de ţigări cu ea şi o să te rogi să te mai lase să-i găteşti.
O să îţi fie dor să te întrebe cineva dacă eşti bine, dacă
ai mâncat, dacă ţi-e sete, dacă ţi-e frig sau dacă o mai iubeşti.
Dar cel mai dor o să-ţi fie nu să te întrebe dacă o mai
iubeşti, ci sa îţi afirme că te iubeşte în fiecare zi din existenţa ta şi să-ţi
garanteze că va fi mereu aici, când eşti fericit sau când simţi că nu mai ai
putere să treci mai departe. :)miercuri, 16 aprilie 2014
Indiferent de vreme...
Nu mai conta
absolut deloc vremea.
Putea să plouă, să tune, să fulgere, să ninga şi să fie închise toate drumurile, atâta timp cât bătăile inimii mele se auzeau până la
El, pentru mine era perfect.
Nu mai conta de
cât timp suferea vremea dacă în interiorul meu era mai senin decât în
cea mai toridă zi a lui Cuptor.
Nu îmi păsa dacă
am bani în porfofel, dacă mi-au mai rămas ţigări pentru cafeaua de dimineaţă
sau dacă în zâmbetele oamenilor de pe stradă mai exista o oarecare seninătate.
Le zâmbeam atât
de fericită incât îi făceam şi pe ei să zâmbească şi erau siguri că nu sunt
falsă pentru că nici măcar ridurilor de pe frunte nu le venea să se încrunte la
câtă dragoste şi bucurie emanam.
Puteau cânta toţi
greierii sau toţi cocoşii în cor, putea să vină peste mine un stol de păsări în
toiul toamnei sau să înnebunească toţi salcâmii. Pentru mine anotimpul şi
starea vremii erau efectiv irelevante.
Zâmbetul lui mă
făcea să simt că e vară indiferent de grade şi faptul că-i puteam săruta buzele
indiferent de temperatură făcea ca interiorul meu să fie dus mult peste 40,
aşadar nici deşertul nu putea fi atât de fierbinte.
Ce mai contează
ce zice termomentrul daca ţi-a spus clar cardiologul că antidot mai bun pentru
orice boală a inimii tale nu există în lumea asta decât sufletul pereche?
Fii senin, om
frumos, chiar dacă afară plouă. :)
marți, 8 aprilie 2014
Eşti liber...
Am fost întotdeauna adepta relaţiilor
frumoase.
Nu mi se pare că e nevoie de foarte multă
matematică sau orice altă ştiinţă exactă să îţi dai seama că 1+1 rezultă 2 şi nu 3.
La fel consider şi înşelatul ca fiind cea
mai urâtă formă de a manifesta faptul că nu mai iubeşti persoana pe care o ai
lângă tine.
De ce ai face una ca asta? Nu te ţine
nimeni legat în patul persoanei pe care cândva o iubeai, nu te ţine nimeni
legat de casa, cheile de la maşină sau portofelul celuilalt.
Nu există nicio lege care îţi interzice să
pleci atunci când constaţi că nu mai sunt sentimente, la fel cum nu există
nicio lege care te va da în judecată pentru că te-ai reîndrăgostit.
Nu consider deloc un gest urât sau
necuvenit să părăseşti, nu consider deloc josnic sa fii părăsit, însă consider
de-a dreptul strigător la cer să afli că cel de lângă tine te respectă atât de
puţin încât să nu îţi spună în faţă că nu te mai iubeşte.
Aleg sinceritatea de mii de ori în locul
fidelitaţii. Degeaba eşti fidel cu trupul, dacă cu inima ai părăsit de mult
relaţia.
Nu mai sta dacă simţi că nu ai motive.
Nu mai sta dacă ai găsit pe cineva mai bun
sau dacă o faci din milă.
Pleacă, pur şi simplu, dar explică de ce
pleci.
Nimic nu e mai dureros decat să fii luat
de prost.
Rămâi fidel... sau rămâi singur.
Ca urmare, nu pot să fac altceva
decât să îţi spun că a fost frumos, dar timpul a trecut peste noi şi trebuie să mergem
mai departe. Chiar dacă drumurile noastre se bifurcă.
Nu îţi spun să pleci, doar te invit să îţi
proiectezi un viitor fără mine.
Un loc, sau chiar un infinit de locuri în
care să fii sigur că nu aş merge niciodată.
Pe lângă asta, te rog să nu mă mai iei cu
tine în gânduri, în vise sau în inimă… în cazul în care m-ai luat vreodată.
Încearcă să îi faci pe toţi oamenii cu
care mi-ai făcut cunoştiintă să creadă că am fost doar o piedică pentru tine şi
că cel mai bine ar fi să frecventeze doar locurile pe care ţi le-ai proiectat
tu.
Încearcă să nu te mai laşi atras de cifre,
astfel încât să nu îţi mai aminteşti când ne-am cunoscut, când e ziua mea de
naştere sau orice zi e legată de mine... asta în cazul în care ştiai vreodată
datele astea pe dinafară.
Încearcă să faci din toate lucrurile tale
personale un spaţiu care să crezi că nu a fost niciodată accesat de mine, iar
hainele pe care le-am uitat în dulapul tău fă-le cârpe cu care să ştergi orice
urmă a mea de pe podeaua casei tale. :)
duminică, 6 aprilie 2014
Doar un clişeu drăguţ...
N-avea nevoie de cel mai frumos
bărbat ca să se simtă frumoasă, n-avea nevoie de cel mai curtat bărbat ca să se
simtă curtată, n-avea nevoie nici măcar de cel mai iubit bărbat ca să se simtă
iubită.
Avea nevoie de cineva simplu, care s-o respecte şi s-o iubească în permanenţă.
Chiar şi când greşeşte, când are o zi proastă sau când e insuportabil de irascibilă. De cineva care
s-o iubească până la perfuzie. De cineva capabil s-o iubească şi
după zeci de ani.
Pentru că iubirea nu trece aşa uşor... cu una, cu două. Fie n-a existat niciodată, fie încă există.
Să fiu în locul
tău n-aş încerca.
Nici să-i captez
atenţia, pentru ca ajuns în punctul în care mi-o oferă în întregime să o
sacrific de dragul plăcerii mele masculine, nici să o fac să mă iubească doar
ca să aud asta în fiecare zi, nici să mă plimb
cu ea de mână prin oraş numai de dragul de a-i oftica pe ceilalţi, care poate
ar fi în stare să o iubească mai mult decât pretind că o iubesc eu.
N-aş încerca
nimic din toate astea dacă m-aş simţi incompetent.
Poate dacă aş ştii ca e o visătoare şi că nu îi place să fie tradată... m-aş gândi de două
ori înainte s-o fac să se îndragostească.
M-aş prinde după
o bucată de timp că e diferită de stereotipul întâlnit până acum şi aş ajunge să fiu fascinat de
complexitatea care o defineşte.
Aş ajunge să mă îndrăgostesc mai mult decât credeam că se poate şi as aprecia-o la adevărata ei
valoare.
M-aş purta cu ea
cum nimeni altul n-ar fi în stare, pentru că în final asta m-ar
face să mă simt bărbat.
Faptul că sunt mândru să o iubesc exact aşa cum e, fără să-mi fie frică.
Faptul că iubesc
cea mai frumoasă fiinţă din lume: femeia. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





